|
Biography Velimir Hlebnikov
Velimir Hlebnikov (rusă Велимир Хлебников) este pseudonimul lui Victor Vladimirovici Hlebnikov (Виктор Владимирович Хлебников) (n. 9 noiembrie (28 octombrie pe stil vechi) 1885 d. 28 iunie 1922) a fost un poet È™i un prozator rus asociat cu miÈ™care futuristă. S-a născut în satul Tundutovo sau Hanskaia stavka, din regiunea Astrahan.
Deși a publicat alături de futuriști, care îl vedeau în el o figură centrală a mișcării, opera sa se întinde cu mult dincolo de futurism și chiar dincolo de granițele literaturii.
Geniu precoce, citea deja la patru ani în rusă și franceză. Avea un frate, Alexandru, care va deveni biolog, fizician și inventator, și o soră, Vera, viitoare artistă. Obișnuia să-l însoțească pe tatăl său, cunoscut biolog și naturalist, întemeietorul rezervației naturale din Astrahan, în expedițiile sale științifice.
Încă de la 11 ani, viitorul poet scrie notițe din domeniul ornitologiei. În gimnaziu e preocupat de matematică, biologie, fizică, cristalografie, chimie, filozofie, muzică, pictură, literatură. Cea mai veche poezie cunoscută a sa a fost scrisă în 6 aprilie 1897 - "Ce-mi cânți tu, pasăre din colivie?". Ajuns la facultate, va schimba foarte des secția, vrând nu o diplomă, ci inițierea în diverse domenii. Publică deja în 1904 două lucrări științifice în reviste de specialitate. În 1906, participă la o demonstrație studențească, drept pentru care va fi ținut în arest o lună de zile. Încă din 1908 sănătatea sa se șubrezește, drept pentru care pleacă în Crimeea.
În acest an începe să frecventeze mediile literare. Se apropie de simboliștii din jurul revistei "Apollon" și devine membru al societății "Akademia stiha". Are ocazia de a citi în fața unor poeți prestigioși ai timpului, precum A. Blok, Osip Mandelștam, Anna Ahmatova etc., dar este înțeles de foarte puțini și sprijinit de nimeni. Se apropie ulterior de gruparea "budetliană" (de care aparține alături de Kamesnki, Burliuk, Matiușin, E. Guro). Scrie foarte mult în această perioadă, drept pentru care nici nu mai trece pe la universitate, de unde este exmatriculat în 1911. În următorii ani va fi un membru important al grupării "Hylaea" (alături de Maiakovski, Gorodețki, Malevici, etc.). Are o prezență discretă, este prezent foarte rar la anarhicele manifestări ale futuriștilor, dar semnează mai multe manifeste și este recunoscut de către ceilalți futuriști ruși din grup ca o autoritate (deși, ulterior, va fi mult mai cunoscut Maiakovski). În 1911, trimite o lucrare intitulată "Schiță asupra sensului numerelor și asupra modului de precizere a viitorului" unui membru al guvernului rus, lucrare ce prezice, printre altele, o "cădere de stat" în 1917, fără ca respectivul să acorde vreo atenție acelui text. De altfel, Hlebnikov va fi calificat din ce în ce mai des drept nebun.
D. Burliuk și V. Kamenski, precum și Krucenîh îi vor aduna deja manuscrisele lui Hlebnikov în volumele "Creații" și "Versuri" (ambele tipărite în 1914). În timpul războiului, scrie intens în vederea căutării "legilor timpului" și ale temeiurilor vieții, dezvoltă un vizionarism planetar pe care l-ar vrea realizat într-un "stat al timpuli" care să aibă 317 locuitori (cifra reprezentând perioada de timp la care în lume se nasc oameni de geniu). Textele sale apar în lucrări colective precum "4 păsări" sau "Luna costelivă". În 1916 este înrolat forțat. Poetul resimte slubja militară ca o umilire a libertății umane. Este eliberat în 1917. În același an, se întâlnește cu Serghei Esenin și grupul poeților imaginiști (care îl vor proclama "președintele globului pământesc"). În noiembrie este invitat la Moscova să fie redactorul șef al unei reviste literaro-artistice, care însă nu va mai apare. În anii următori, în ciuda războiului civil, a foametei și mizerii fizice, colindă Ucraina și sudul Rusiei. S-a îmbolnăvit de tifos de 2 ori și a fost închis de 2 ori, bănuit fiind că ar fi spion. Este perioada în care își scrie capodoperele O noapte în tranșee, Temeiul nostru, Prezentul ș.a. În 1920 se mută la Baku (unde începe celebrul "Zanghezi"), iar în vara anului 1921 stă în Persia. În decembrie pleacă spre capitală în încercarea de a-și publica opera completă. Mai încercase în 1919 alături de Roman Jakobson, fără reușită, în schimb Jakobson, în lucrarea "Poezia rusă actuală", va consacra primul capitol lui Hlebnikov, pregătind astfel o receptare în străinătatea a lui Hlebnikov mult mai promptă decât în Rusia.
Bolnav, poetul călătorește totuși în satul Santalovo din gubernia Nijni-Novgorod, alături de sculptorul Miturici. După chinuri cumplite, poetul decedează la 28 iunie 1922. Pe mormântul său, Miturici va scrie: "Velimir Hlebnikov - președintele globului pământesc". În același an apar, postum, 3 foi din lucrarea sa monumentală "Tablele destinului".
Opera sa a fost dezvoltată nu numai în teritoriul poeziei, prozei și teatrului (scriitorul a cultivat, de altfel, multe genuri hibride, culminând cu "suprapovestea" Zanghezi). Sunt nenumărate notații eseistice, inclusiv științifice. Printre numeroasele și complexele sale teorii se numără cea a identificării dintre poet și obiect, accesibilitatea esențelor prin intermediul experienței, lumea concretă însoțită simultan și tot timpul de o "imaginară" a sa, "știința cerului", legea transformării formele pe principiul energiei, legile de atracție a sunetelor etc. etc. Hlebnikov acordă o mare importanță limbajului. După el, limbajele umane actuale sunt cazuri particulare/rămășițe ale unui limbaj universal, pur pe care îl denumește "limbă-stea". El va încerca chiar să realizeze un limbaj "transrațional", denumit "zaum", nu cu o fundație arbitrară, ci cu legi foarte bine determinate, în plus îmbogățind limba rusă cu diverse neologisme proprii, dintre care câteva vor intra chiar în limbajul uzual. De altfel, Hlebnikov realizează chiar un fel de tablou lingvistic al lui Mendeleev. Tot el susține că ar trebui cuvintele să fie folosite în scopul lor inițial, acela de instrument de cunoaștere, iar numerelor să le revină rolul de mijloc de comunicare, fiind confident, spre deosebire de majoritatea moderniștilor, în puterea creatoare a cuvintelor. În rest, a mai scris și eseuri futorologice (Casa viitorului, Radioul viitorului, etc.), cu mare putere de anticipație aidoma lui Jules Verne.
Un asteroid a fost botezat în 1997 "3112 Velimir".
Informații extrase din:
Livia Cotorcea, Introducere în opera lui Velimir Hlebnikov, Editura Istros Muzeul Brăilei, Brăila, 1997
|
Recommended Reading
